sfânt ar fi conturul cruciat
nedefinit sau totuşi atins
pe ţărmul rătăcit între tuşe severe
cu lacrimi pierdute
visate întregi
ruina timpului – glasul rugului de după zi
va uni un braţ cu altul
trupul ca o pată roşie
(rugăciune topită a cărnii)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu