ascultă sau mai bine ascunde
paşii zimţilor albi
ce muşcă numai mecanisme verticale
şi separă piatra veche
lucrată în linişte curată
ferită de luna neagră
crăpată
vineri, 18 decembrie 2009
umbra altei scoici
auzul aprins va fi mâine nisip
sunt corpuri goale pe aceeaşi mare
simple podoabe vopsite
sub umbra altei scoici
visul nu mai aruncă flăcări
zodie închisă a cleştilor timizi
în rame albe trăim nostalgia caselor lichide
inimi plutind
sunt corpuri goale pe aceeaşi mare
simple podoabe vopsite
sub umbra altei scoici
visul nu mai aruncă flăcări
zodie închisă a cleştilor timizi
în rame albe trăim nostalgia caselor lichide
inimi plutind
maluri arse la început
curente parţial înlocuite
de jos în sus
jură pe răni lungi
aşa cum alunecă
umbra cuvântului străin
rotund şi devreme asaltat
de ape reci departe
uităm şi visăm că soarele cade
salvând doar îngerii vechi
pe maluri arse la început
de jos în sus
jură pe răni lungi
aşa cum alunecă
umbra cuvântului străin
rotund şi devreme asaltat
de ape reci departe
uităm şi visăm că soarele cade
salvând doar îngerii vechi
pe maluri arse la început
profiluri posibile
te ascunzi apoi te urmăresc
peste nopţi şi jumătate
neîntregind cu lumină
morţi străveziu ucise
la marginea lumii balanţei
ca un tremur pios
tăcut în profiluri posibile
aştept altă iarnă schiţată
în preajma săgeţilor vii
rupte sau slăvite
peste nopţi şi jumătate
neîntregind cu lumină
morţi străveziu ucise
la marginea lumii balanţei
ca un tremur pios
tăcut în profiluri posibile
aştept altă iarnă schiţată
în preajma săgeţilor vii
rupte sau slăvite
nuanţe păzite
şi dacă un pinten galben
pe care uneori îl numim vers
ne va sorbi vegetal
acel semn mâine uitat
va adora verdele din ochii fără culoare
încercăm tăria vocii stârpite
între roci şi capete noi aflate
pereţii lucizi înving linia curgătoare
pe lângă nuanţe păzite
arată-mi că nu eşti acolo
şoaptă întoarsă
urmuz trăind încă
pe care uneori îl numim vers
ne va sorbi vegetal
acel semn mâine uitat
va adora verdele din ochii fără culoare
încercăm tăria vocii stârpite
între roci şi capete noi aflate
pereţii lucizi înving linia curgătoare
pe lângă nuanţe păzite
arată-mi că nu eşti acolo
şoaptă întoarsă
urmuz trăind încă
Abonați-vă la:
Postări (Atom)