după acelaşi colţ
uită luna cea mai albă
pierdută pentru a fi curată
ca vântul
ca unghiul aruncat
un glob ce pluteşte încet
bine vărsătoriu
ca ieri fii viu
aşa cum trăim
viaţa loviturilor
vărgate
de iarnă
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu