timpul pe muchia nopţii
pentru corpuri iubite la capătul lumii
închis
cu lacrimi care cad abia mâine
cu iele blestemând anotimpurile
cu linii pierdute în spaţii drepte
aşa am ascuns sub o scoică nebună
cea mai frumoasă inimă lovită
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu