cât mai compacte falii de timp trec prin lumi colosale
de artişti ai secundei
am fost talpă strivitoare sau poate
nudul florii păgâne
rădăcinile ştiu groaznice adevăruri
cum lacrimile şi îngerii cad
cum se feresc dimineţile să continue ziua
încordează arcul şi trage!
mereu în căutarea cailor
sau a jumătăţilor de oameni călare
nu va şti nimeni ce a urmat după răsăritul soarelui
poate iluzia unui rătăcit suflet pereche
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu