zidire veche
spre inima întunericului cald
ascuns după largi draperii
în orașul indiscret
pereții înalți ai camerelor strâmte
focul alungă fâșii subțiri de fericire
travestită fericire lângă iluzia bijuteriei din colț
cine dispare după ușă?
cui rămân visele?
machiate măști vor respira până mâine
zațul se va usca pe ceașca primită odată în dar
rudă de sânge cu neașteptatele surpări
la fel, amintirea se modifică, ușor...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu