vineri, 24 august 2012
VULCAN
doare unghiul pervers al mandibulei
cel mai mare unghi călău încremenit
extazul pădurilor scufundate
istoria oamenilor poate locui o durere nocturnă
cheamă spaime iconoclaste
spre orice apogeu
cu mult prea multe instincte
vei avea credinţă
finalul incendiului izolării
PLUS O HIMERĂ
atunci ai tras răsăritul după tine
prin groapa fierului cu mult curaj
întindere fraternă
uitând vechi îmbogăţiri
sufletul stă prins în lesă
rămân nopţile brodate cu flăcări
unu sau doi plus o himeră
sau un munte de cenuşă
STUDIU
culorile false rafinează catifeaua
vitraliul de catedrală renăscută
chiar şi corupte pot fi cerurile
acestui studiu ce nu trăieşte
decât din voluptate
printre arborii travestiţi
ai vieţii
LÂNGĂ ŞEVALET
aripa armei îngropată în zăpadă
pentru îngenunchierea umbrei din creioane
chiar la ora prăbuşirii ramelor cele mai vechi
crescute la suprafaţă
universal catifeaua se împuşcă în inimă
fiecare melon are un glonţ ascuns
mai respiră rochia de bal
uitată lângă şevalet
STRIVIRI DE AUR
odihnească-se feţele schimbătoare
când trupul condotierului se stinge
pradă ştiutului vânător
vom continua să robim parfumul nopţii
dispariţie într-un colţ fără soare
viii cu morţii
numărul aurului strivit
DINCOLO
necunoscuţi maeştri încă sângerează
pentru o pământeană dramă barocă
opera frigului apare la mijloc de supliciu
glorie iluziei vieţuitoare
după contemplare
peste fluidele copleşirii
găseşti puterile
patimi presărate cu îngeri
UMBRA SAFIRULUI
pătimaşe iniţieri din partea lumească
noul cer întinerit
venerează barbarii cercei
femeile sunt fertile
colierul strânge fum
iubind umbra safirului
cauţi în cerc măcinarea
MENUET
simfonia marmurei
cele şapte inele
cu preastrivită emoţie
în libertate cucerim plăcerea seminţelor negre
temelia menuetului îmbătat
și risipirea arhitecturii singuratice
nebună mătase deja uitată
prin seducătoarele oraşe în declin
ne închipuim adăpostul
întrebând numai întrebând
ARTIFICII
aceeaşi voluptate a planşelor osândite
sub nori incandescenţi
brăzdează spectacolul
distinsele ilustraţii
nu se feresc de sângele planetei
adânc sunt alungate artificii
spre hemoragie spre evadare
prin ochii sparţi ai corpului gol
pictat pe sofaua ororilor solare
Abonați-vă la:
Postări (Atom)