luni, 10 mai 2010

urmă şi floare de roşu pe timp de iarnă

coborârea în pântecul cuvintelor ce nu s-au mai spus demult
ca sângele sfinţit sub ochii toleranţi ai bibliotecilor subterane

aici jocul de-a cinstea nu mai contează

lada de zestre gândeşte să te înghită sentimental
picătură cu picătură

gâtul fin de preţios odor sculptat la începutul unuia dintre secole
se retează cu ghilotina suspinului calculat

piaţa publică primeşte lichidul special
care va sătura litere flămânde

într-un plan totul e bine

cărţile se îndoaie plutesc iar se îndoaie
(sunt cele mai profitabile cărţi)

când vrei să uiţi treptele te spală cu tăria aerului dezlegat
din labirintul regiunilor albe

lanţul tăcerii este aproape

urmă şi floare de roşu pe timp de iarnă