zefirul mişcă pietrele în fiece loc tainic din centru
ca o viaţă împodobită cu strâmte costume negre
uşori paşi urmăresc linia covorului
am recucerit muzeul şi poate am dezgropat frumoase vorbe
ce de-abia aşteaptă să intre în carne
sărutul mâini drepte închide toată cenuşa artistă a buzelor
cu mult respect alungă tirania lemnului lovit
până dincolo de coloane s-au târât zgomotele
un surâs boem promite alte veniri
bijuterii şlefuite în gând
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu