UMBRA DE FIER, volumul lui Octavian Mihalcea, etalează poeme contractate, coduri personificate în care timpul lipsește sau e trimis într-o margine. Între ziduri, reale sau imaginare, betonate, etanșe, izbesc visuri neostoite, pulsând cu puterea sângelui și a nădejdilor vii, încă vii. Pe un mal de apă, încă o oglindă urmărind, înfiorată, strălucirea clipei. Și o neputință – a noastră, a tuturor – fluturând același steag alb. Un nesomn extaziat, sfâșiat în plină zi.
MARIA CALLEYA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu