dacă dimineaţa locul capului meu
ar fi brăzdat de aburii neatingerii subtile
ca lipsa fiinţei (pauză chemată)
e vestea că nu aş mai semăna
cu profilul noptatic (pleoapa din colţ)
treapta se urcă singură
deasupra esenţei piciorului prim
doar opera la negru calcă pe semnele crăpate
joi, 12 noiembrie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu