nu se târăşte prin caverna trupurilor ce zăbovesc
nu are izul apei căzând pe lângă valuri
nu poartă nuanţa pasului schimbat
tabloul în care străluceşte linia vieţii
iubeşte o singură culoare – voiaj lichid
muzica valului topeşte albastrul în albastru
şi închide soarele viu între pleoape îngheţate
albastru – cub interior ondulând
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu