şi dacă un pinten galben
pe care uneori îl numim vers
ne va sorbi vegetal
acel semn mâine uitat
va adora verdele din ochii fără culoare
încercăm tăria vocii stârpite
între roci şi capete noi aflate
pereţii lucizi înving linia curgătoare
pe lângă nuanţe păzite
arată-mi că nu eşti acolo
şoaptă întoarsă
urmuz trăind încă
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu