auzul aprins va fi mâine nisip
sunt corpuri goale pe aceeaşi mare
simple podoabe vopsite
sub umbra altei scoici
visul nu mai aruncă flăcări
zodie închisă a cleştilor timizi
în rame albe trăim nostalgia caselor lichide
inimi plutind
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu