umbra pământului ca lumină crudă
întoarce lacrima şi rădăcina ei
spre a se topi în părţi ovale
şoptind istoria cea mai ştiută
trupul nevăzut şi rugăciunea cărnii
aici se va slăvi penumbra
rugului închis într-un suflet de femeie
născută din ochiul fascinului
cu dantelă neagră pe umerii goi
orice muză poartă alături
istoria capului tăiat într-o zi de vară
rotirea neschimbată a chipurilor moi
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu