alarmă fluidă a simţului bun
când apusul inimilor se pierde
printre înflăcăratele plete ale unui jar cuminte
aerul secolului ascuns încă vrea să trăiască
în aceste vene de piatră încinsă
la început a fost muzica schimbătoare a paginii pierdute
şi aluatul supus încercării – siluetă credincioasă
coaja rămasă înconjoară mereu îndrăgostită
marea singurătate populată cu sânge
curtea interioară ca o aventură de mâine
salvează sonor poarta de piatră
culoarea limpede şi glasul fiecărei seri
unicul chip pietrificat
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu