lumina se uita printre genele încărcate de rouă
erai alături spre ceea ce eram acum o toamnă
nu mai doream trezirea
alunecam vital în luciul ochilor obosiţi
sângele se ascunsese în pământ spre a-ţi regăsi figura
poate ador fără să ştiu masca stăpânului de păduri aprinse
poate am visat într-o limbă moartă în cine ştie ce lume
dar acum nu vreau să ascult liniştea
ştiu că apoi ea va mângâia alte nuanţe
(liniştea ta invocată în nopţile fără grai de dincolo de val)
oricum bulgării trebuiau să rănească timpanul sufletului
cerul trebuia să ningă închis peste ape
împreună cu vântul nimeni din rană nu a plâns
ar fi fost prea puţin
urma să te recunosc numai noaptea
pe sub respirări cu parfum de iarnă
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu