amintirea şi cel mai bun prieten al ei
suav ca moartea
întunecă şi ascunde
sfat de a iubi iubirea
întinsă toată noaptea
situaţia se poate prelungi între paranteze foarte simpatice
peste camere şi uşi bântuite
poate în fotografii voalate – iată chipul meu viu
relativ târziu împotriva organelor ce mă ţin treaz
minus motivul ştiut
am invidiat poetul şi filosoful
mormântul apei
fără tine
numai pânza ruptă e limita
versul se lipeşte
se leagă
ariile pleacă după arderi ce taie semne duble
lumina trupului dens ca o vagă teroare ar părea
ascuţită
sensibilă
deasă
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu