Epicriza

Nu stiu ce sa spun despre Poezie. Nu cred pe nimeni care crede ca spune ceva despre Poezie.
Doar pe Poet. Poetul insa nu-i de ascultat teoretizand. Inima lui bate-n Cuvant dar pulsul, ritmul intim nu-i de-nteles in ureche.
Sunt Hamlet si-asum: "cuvinte, stapane, cuvinte".
Sunt Hamlet si-asum: " mai multe, Horatio, in cer si pe pamant, decat viseaza filosofii-ti".
Mihalcea-i al ploilor de toamna. Nu al cainilor, nu al birturilor prin care-altcandva ne-am tarat. Viciul nu l-a-mbracat niciodata.
Satrea-i pretinde alt cer. Din care nicicand nu se cade pentru ca totul este a priori cazut. Nu in dizgratii, nu-n haul in care doar demonii tin de urat.
Cazut in nuante. Prizand linia subtire-a esentei din care putini au gustat.
Mihalcea nu-i al desavarsirii. E-al sensului ce ramane de savarsit.  Va trece cum toti ne vom trece. Pierdut va ramane cetatii de-asfalt.
Mihalcea insa nu-i al cetatii. E-al cetei in care tot mereu ni se nazare c-ar fi. Ce-i de vazut se ascunde-n vedere.

Gabriel Tudorie